Despre Sport si Munca

Acordă o notă articolului
(2 voturi)

Omul a fost creat in mijlocul naturii, avand un design perfect atat pentru miscare si efort fizic (maini, picioare, plamani samd) cat si pentru procese cognitive (creier, sistem nervos central si periferic). La inceput omul se folosea foarte mult de simturi, era vanator, agricultor, pescar, mereu in miscare, mereu in contact cu mediul. Cine nu muncea, nu avea, nu se bucura de roadele Pamantului. Cu timpul insa, omul a inceput sa se foloseasca din ce in ce mai tare de creierul sau, si si-a dezvoltat gandirea: procese de analiza, de logica, de invatare si memorare, de descriere samd. Omul s-a dezvoltat atat de mult intelectual incat a ajuns intr-un stadiu in care poate trai fara sa faca pic de efort fizic. Si chiar intr-un confort foarte mare!

Apoi intelectualul, oraseanul, omul care sta mai mult la birou, a observat ca fara miscare (in natura, in aer curat) lucrurile nu sunt prea roz…Atacat de fel si fel de boli, cu un sistem imunitar slab, lovit de stres, depresie, predispus la obezitate, cu tonus fizic si psihic scazute. Intelectualul a inceput sa faca sport! Sa depuna efort fizic, sa MUNCEASCA!

Iata de ce afirmam ca sportul este munca fizica a intelectualului, a oraseanului. Usor-usor ora de sport si-a castigat importanta cuvenita! Intelectualul a invatat sa se miste corect, sa respire corect. A aflat chiar ca sportul poate fi si daunator, atunci cand este facut gresit sau in exces!

Si pentru ca a venit vorba de munca, am dori sa va prezentam un articol foarte interesant:

 

“Apoi un plugar spune: Vorbeste-ne despre Munca.

Iar el raspunse zicand:

Munciti ca sa puteti tine pasul cu Pamantul si cu sufletul Pamantului, ca lenesul devine strain de anotimpuri si iese din alaiul vietii care se-ndreapta, cu maretie si smerenie, spre infinit.

Cand muncesti esti asemeni unui fluier prin miezul caruia soapta timpului e preschimbata-n melodie. Si care fluier ar fi tacut si fara glas cand totul imprejur e numai muzica?

Intotdeauna vi s-a spus ca munca-i un bluestem, iar a munci este o pedeapsa a soartei. Schimbati-va, reprogramati-va! Eu va spun ca totul e un fals! Ca doar prin munca impliniti ceva din visul cel mai indepartat al pamantului, care v-a fost incredintat cand visul se nascu, si cand munciti, atunci iubiti cu adevarat viata, o simtiti prin venele voastre. Iar cand iubiti si simtiti viata prin munca, prin tot corpul si mintea voastra, atunci cunoasteti cel mai adanc secret al ei!

Nu alegeti calea usoara! Cum ar fi daca femeia, in suferinta ei, ar spune ca nasterea insasi este un blestem, in loc sa vada mai departe bucuria de a strange la piept copilul ei? Eu va spun ca numai cu sudoarea fruntii veti reusi.

Vi s-a mai spus ca viata inseamna intuneric si-n nepasarea voastra repetati vorbele spuse de cei nepasatori. Iar eu va spun ca viata inseamna-ntr-adevar intunecime atunci cand e lipsita de avant, si orice-avant far’ de cunoastere e orb, iar fara munca, toata cunoasterea e-n van! Asa cum fara dragoste, munca-i lipsita de temeiuri.

Ci cand munciti cu drag, atuncea va legati unii de altii si de voi insiva, si de cel Preainalt.

Si ce inseamna a munci cu drag? Inseamna sa tesi panza cu fire trase drept din suflet, intocmai ca sic and cel ce-l iubesti ar trebui sa o imbrace. Inseamna sa cladesti o casa, plin de daruire, ca si cand cel ce-l iubesti ar trebui sa locuiasca-n ea. Inseamna sa pui in fiecare lucru pe care-l fauresti un strop din tine insuti. Si mai inseamna a sti ca toti cei binecuvantati si adormiti intru vecie se afla in al lor loc inalt si te vegheaza.

Munca e dragoste-ntrupata. Cauta sa muncesti cu drag! Ca daca nu pui suflet in painea ce o coci, atunci vei coace-o paine mai amara, ce nu va potoli decat pe jumatate foamea. Si de-ai canta intocmai precum ingerii, dar fara a pune suflet, n-ai face decat sa le ingustezi celorlalti auzul cu glasul tau gol.

Iar pe cel slab munca il va intari, si pe cel puternic il va face mai intelept. Ca doar cei perseverenti, luptatori si muncitori vor reusi in drumul lor."

 

Nota: din cartea "Profetul" a lui Kahlil Gibran

sus