Ce sport este cel mai bun pentru copilul meu?

Acordă o notă articolului
(6 voturi)

Acest articol ne-a fost trimis de un iubitor de sport ce doreste sa ramana sub anonimat. A practicat diferite sporturi de la varsta de 6 ani si practica in continuare. Nu a fost niciodata bolnav, nu a suferit accidentari grave (fracturi, ruperi de ligament sau de muschi, dislocari samd) si se bucura la o varsta frumoasa de sport, muzica si natura. "Iubesc sa fac miscare in natura! Natura este vie, alerta si ma revitalizeaza, imi da energie vie, curata. Chiar si cand ploua sau ninge ies sa imi fac ora de miscare. Sa nu mai spun vara, cat de mult imi place sa alerg pe plaja, sa inot in mare...Simt ca sunt tanar Smile"

Am practicat multe sporturi (fotbal, inot, dans, baschet, altetism, kickbox) si am fost prin multe sali, pe multe stadioane...Am intalnit instructori diferiti, campioni nationali, mondiali si chiar olimpici: personalitati diferite, mentalitati diferite, moduri de comunicare si abordare a domeniului SPORT diferite, viziuni diferite. Unii au dezvoltat proiecte la nivel national foarte interesante (G. Szabo de exemplu) prin care urmaresc educarea copiilor prin sport, dezvoltarea lor, in primul rand sanatoasa, apoi armonioasa. Altii au ramas la un stadiu mic, de instructori cu o metodologie in vechita si de uzura.

Aveti grija dragi parinti ce antrenor alegeti pentru copilul dvs! Miscarile executate incorect sunt foarte daunatoare mai ales daca sunt executate timp indelungat! antrenamentele lipsite de o anumita organizare (incalzire, antrenament specific, parte de relaxare/revenire) nu vor duce catre absolut nimic, iar rezultatele personale sau in competitii ale micutului nu vor aparea! De asemenea modul in care antrenorul comunica este extrem de important, el poate motiva sau demotiva copilul, ii poate da incredere in fortele proprii, curaj, vointa, concentrare sau dimpotriva! Grija mare asadar. Rugati de exemplu antrenorul sa va lase sa asistati cateva ore pentru a va face o idee asupra calitatii orelor sale.

De asemenea, din experienta indelunga pe care am capatat-o de-a lungul anilor din sport, va putem spune ca unul dintre sporturile care TREBUIE incercate de orice copil este Karate-ul. Nicaieri nu am gasit un spirit educativ mai dezvoltat decat in karate, si nici o programare mentala mai puternica. In karate se pune accentul pe principii inalte si valori nobile: respect, curaj, autodepasire, tinuta, adevar, moralitate, iubire, samd. Copiilor li se predau strategii de lupta care se aplica si in viata de zi cu zi.

Karate-ul, foarte putin cunoscut oamenilor, este un sport foarte complex (de fapt nu este un sport, ci o arta, o arta martiala): tehnici variate de brate si picioare, sunt folositi absolut toti muschii corpului, si orice parte a corpului poate deveni o arma. Katas-urile (inlantuirile de lovituri de brate si picioare) contin rotatii, rostogoliri si lucreaza viteza, forta, rezistenta si flexibilitatea dezvoltand echilibrat practicantii. In timpul antrenamentelor de karate se lucreaza reflexele, coordonarea si echilibrul, atentia distributiva si puterea de concentrare! Memoria si gandirea sunt si ele implicate: copiii trebuie sa retina insiruiri de lovituri de brate si picioare (kihon, kata), iar dupa ce le stapanesc trebuie sa le aplice in kumite, luand decizii rapide, in fractiuni de secunda (atac sau ma apac!? ce fac?)! Va dati seama cati stimuli actioneaza asupra creierului !? cate conexiuni neuronale se dezvolta?

La antrenamentul de karate copiii sunt corectati atent (sau cel putin asa ar trebui sa faca un Sensei bun) pentru a avea spatele drept, pozitie corecta, privirea inainte si focusata, o respiratie adecvata, o stare de spirit deloc agitata, permanent in control. Un alt aspect important: Karate Traditional este o arta martiala non-contact, ceea ce este foarte bine pentru copii, pentru ca nu se lovesc la corp sau la fata (totul se intampla in aer, cat mai aproape de tinta, dar fara contact, maxim control).

Bineinteles ca fiecare sport are beneficiile sale (inotul, dansul, baletul, fotbalul, tenisul) dar acestora consider ca le lipseste partea filosofica, spirituala, energetica si disciplina din karate. Daca unele sporturi sunt asimetrice (tenis, handbal, volei) karate-ul este perfect simetric (astfel coloana nu are de suferit): se lucreaza loviturile si pe partea stanga si pe partea dreapta, pana la perfectionare.

Karate este si un sport de echipa! sunt probe de duo (enbu) sau trio (sincron) in care se lucreaza in echipa, deci spiritul de echipa este si el incurajat. Un alt lucru benefic copiilor este interactiunea din timpul antrenamentului cu diversi parteneri (baieti sau fetite), fiecare cu o alta personalitate, o alta abordare, ceea ce presupune adaptare la nou, atentie (principiul "a fi aici si acum", nu cu mintea in alta parte).

Sfatul meu, dupa o viata de sport, ramane acesta: orice copil trebuie sa incerce practicarea artelor martiale, a karate-ului, dar evident si a altor sporturi (inot neaparat!), pentru a avea o viziune mai larga, pentru a se cunoaste mai bine (de exemplu cum reactioneaza la apa, la inot, sau la inaltime, la escalada) si pentru a descoperi cat mai multe ailitati ale corpului (motricitate) si mentalului sau.

Spor(t)!

 

Recomandam:

www.cursuri-karate.ro (cursuri karate Bucuresti)

www.mini-sport.ro (cursuri inot Bucuresti, tenis si pregatire fizica pentru copii si adulti Bucuresti)

sus