Despre dorinta de perfectionare

Acordă o notă articolului
(3 voturi)

Dar departe si singur, strain de orice barca si tarm, pescarusul Jonathan Livingstone exersa. La trei sute de picioare inaltime, el isi cobori picioarele palmate, isi ridica ciocul straduindu-se sa-si mentina, cu greutate, aripile intr-un arc dureros.

 

Acesta ii ingaduia sa zboare nespus de incet, si-acum el incetinise pana ce vintul ii devenea o soapta-n obraz, iar oceanul statea neclintit sub el. Isi ingusta ochii intr-o concentrare cumplita, isi tinea rasuflarea, isi incorda aripile ... inca ... inca putin. Penele i se zburlira, se afla in limita de viteza si cazu. Pescarusii, dupa cum stiti, n-ating niciodata acest prag.

A se poticni in zbor este pentru ei rusine si mare ocara.

Dar Pescarusul Jonathan Livingstone, fara a se rusina, isi intinse din nou aripile in arcul acela tremurator, mai incet, si mai incet, si incerca poticnindu-se din nou ; nu era o pasare ca oricare. Cei mai multi pescarusi nu cauta sa invete decat elementele de baza ale zborului - cum sa ajunga de pe mal la hrana si inapoi. Pentru cei mai multi pescarusi, nu zborul conteza, ci hrana. Dar pentru acest pescarus, insusi zborul era o hrana. Mai mult decit orice pe lume, Pescarusului Jonathan Livingston ii placea sa zboare.

Chiar si parintii lui se ingrozisera vazand ca Jonathan isi petrecea zile intregi de unul singur, facand sute de planari joase, exersand.

Nu stia de ce, dar cand zbura deasupra apei, la altitudini mai joase decat jumatate din intinderea aripilor sale, putea sa stea in aer mai mult, cu mai multa usurinta. Plutirile lui nu se mai incheiau cu obisnuita cadere in picioare care improsca marea, ci cu un lung siaj orizontal, in care atingea suprafata cu picioarele stranse aerodinamic pe langa corp. Cand isi incepuse glisadele aterazind cu picioarele in sus pe plaja, strabatand apoi cu pasul lungimea glisadei sale in nisip, parintii lui se ingrozisera si mai mult.

" De ce, Jon, de ce ? " il intreba mama lui. " De ce-ti vine atat de greu sa fii la fel cu ceilalti din stol, Jon? De ce nu lasi pelicanii sau albatrosii sa zboare asa de jos ? De ce nu mananci ? Fiule, ai ajuns numai pene si os! " " Nu-mi pasa ca am ajuns numai pene si os, mami. Vreau sa stiu ce pot realiza in vazduh si ce nu. Atata tot. Vreau sa stiu . "

N-a trecut mult si Pescarusul Jonathan era din nou singur, departe pe mare, flamand fericit, invatand. Il preocupa viteza si dupa o saptamana de exercitiu stia, despre viteza mai multe lucruri decat cel mai rapid pescarus in viata.

In ziua aceea, nu si-a pierdut vremea in conversatii cu alti pescarusi, ci a zburat fara intrerupere pana dupa apusul soarelui. A descoperit loopingul, tonoul lent, tonoul strans, vria inversa, buntul pescarusului, roata.

In fiecare zi se desavarsea mai mult. Deprinsese, de pilda, ca picajul aerodinamic de mare iuteala il facea sa ajunga la pestele rar si gustos care se gasea, in bancuri, la zece picioare adancime; nu mai avea nevoie de pescari si de resturile de paine pentru a supravietui. Deprinsese sa doarma in vazduh, plutind noaptea spre vantul care batea dinspre tarm, acoperind o suta de mile de la apusul pana la rasaritul soarelui. Gratie aceluiasi control interior, zbura prin pacla deasa a marii, si se ridica deasupra ei prin vamile clare, orbitoare... in timp ce toti ceilalti pescarusi stateau pe pamant, umiliti de ceata si ploaie.

Cand vor auzi de Recordul meu, se gandea el, vor innebuni de fericire. Viata are o alta semnificatie acum! In locul zborului nostru istovitor pana la barcile de pescari si inapoi, iata adevarata noima a vietii! Ne putem ridica noi insine din ignoranta, putem deveni noi insine fiinte ale perfectiunii, inteligentei si talentului. Putem fi liberi! PUTEM SA EXPLORAM! ZBORUL! Ii stateau in fata ani cantand si stralucind de promisiuni.

"Jon, banuiesti prin cate vieti am trecut pana sa ne dam seama ca viata inseamna mai mult decat hrana, lupta si putere in Stol? O mie de vieti, Jon, zece mii! Si apoi, inca o suta de vieti, pana am inceput sa ne dam seama ca exista perfectiune, si inca o suta, pina ne-am dat seama ca scopul nostru in viata este sa atingem acea desavarsire si s-o dezvaluim celorlalti".

 

Sursa: "Pescarusul Jonathan Livingstone" de Richard Bach

Dedicat tuturor celor care vor sa fie mai buni pe zi ce trece...dedicat Senseiului meu, Dan Stuparu (1951-2013) si maiestriei Karate-ului Traditional

sus